RaaVi | Social Media

Posts Tagged ‘existenta’

Titlu Alternativ:
Desigur… poate ca… (2008)

Regia:
Adam Brooks

In rolurile principale:
Ryan Reynolds, Isla Fisher

Gen:
Comedie, Drama, Romantic

Sinopsis:
Trei relatii. Trei dezastre. O singura sansa.
Un consultant politic incearca sa explice divortul iminent si relatiile din trecut fetitei sale de 11 ani.
Cinemagia:
Povestea lui Will (Ryan Reynolds) incepe in anul 1992, cand era un tanar ucenic intr-ale politicii care se muta din Wisconsin in New York pentru a se implica in campania prezidentiala. Pentru Maya, Will reinvie un trecut vazut de un tanar idealist care invata dedesubturile politicii si este implicat in trei relatii sentimentale.
Will ii ofera fiicei sale o versiune romantata a propriului trecut si schimba numele celor trei femei, lasandu-si fiica sa ghiceasca cu cine s-a casatorit in final. Cine este mama ei? “Dulcica” colega de colegiu Emily (Banks), prietena si confidenta sa, apolitica April (Fischer), sau ambitioasa, independenta ziarista Summer (Weisz)?
Maya, punand una langa alta piesele acestui puzzle amoros, incepe sa inteleaga ca dragostea nu este chiar o bagatela, iar Will, ajutat de propria fiica, realizeaza ca niciodata nu e prea tarziu sa te intorci in si spre propria existenta sperand intr-un alt final.
Fara nici o indoiala, Ryan Reynolds (Smokin’ Aces si viitorul Fireflies in the Garden) straluceste in rolul unui barbat in cautarea unei a doua sanse, in comedia romantica, Definitely, Maybe.
Erori:
Echipa sau echipament vizibil: In timp ce Emily pleaca de la grãdina zoologicã, transmitatorul pentru microfonul sau wireless este vizibil in spate sub puloverul ei.
Citate:
Maya Hayes: Tata, Nu pot sa cred ca ai baut… si fumat… si ai fost asa o târâturã… Dar totusi te iubesc.

Trailer:

A comunica este egal cu a iubi.

Nu despre iubirea fizica vorbesc, ci de cea care exista intr-o familie. Atunci cand ai ceva in comun cu altcineva, cand te leaga fie familia, fie natiunea, fie existenta. Pentru ca toti fie ca vrem sau nu vrem, avem aceeasi esenta, acelasi izvor. Sufletele noastre sunt legate intre ele, si asta veti observa, daca veti proiecta in exterior aceeasi iubire pe care o percepeti in familia voastra… In acel moment va veti simti conectati la existenta; veti simti existenta ca o familie. Atunci veti vorbi cu oricine ca si cum v-ati cunoaste de-o viata. Si culmea va apare comunicarea. Persoana pe care o credeai separata in existenta, va incepe sa se destainuie. Nu va conta varsta, nationalitatea sau interesele, ci va conta doar ca iubirea proiectata din interiorul tau sa fie macar ca cea din familie.

Acest lucru mi s-a demonstrat iarasi intr-o calatorie recenta, unde a aparut comunicarea fara macar s-o incep personal. Singurul lucru pe care l-am simtit a fost iubirea fata de existenta.

Deci nu uitati, iubiti-va asa cum va iubiti familia, si viata voastra va deveni ireala…

Mereu observ ca nu am timp si vad in jur ca altii fac lucruri pe care nu pot sa le incadrez in limita timpului meu. Oare ei au comprimat timpul, sau timpul are alta masura pentru ei? Sau traiesc intr-o dimensiune paralela cu existenta mea?
Poate un raspuns ar fi ca ei asimileaza informatia mai repede si mai usor decat mine. Dar chiar si asa, parca fizic nu e posibil sa incadrezi in timp actiunile lor. Daca e sa ma iau dupa scrierile religioase, si anume ca lumea noastra este purgatoriul, locul in care sufletele trec prin incercari pentru a se purifica si evolua, atunci am incurcat-o.
Pentru ca timpul pe care il simt eu, il percep diferit fata de ceilali. Pentru mine trece prea repede si nu am timp destul pentru evolutia mea, sau intotdeaun avoi fi cu un pas in urma celorlalti. Voi fi un prostanac inteligent.

Cred ca politica isi are radacinile in aparitia societatii denaturate. A inceput cand unui om nu i-a ajuns ce avea, si a dorit sa ia ce apartinea celor din jur. Cum a reusit acest lucru? Comportandu-se ca o curva. A stors energia semenilor sai, pana cand au ramas fara vlaga, trebuind sa astepte ca “acumulatorii” sa se incarce din nou… Pentru ca apropo suntem ca niste “acumulatori”. Zilnic ne incarcam cu energie din existenta. Asa a aparut societatea creata de acesti “vampiri energetici”. Unii dintre noi nu ne reincarcam asa de repede cu energie, si atunci se intampla o minune. Corpul reactioneaza la furtul energiei, si refuza sa mai fie exploatat. Asa au aparut revolutionarii, o solutie nu prea buna, pentru ca isi irosesc energia luptand impotriva “vampirilor”, a politicienilor actuali.
Cea mai buna solutie este sa devii imun la farmecele societatii denaturate, la vorbele politicienilor curve. Ma apuca rasul cand vad ca cineva se lauda ca e un politician bun, renumit, care nu doreste decat binele semenilor sai. Adica este o curva de lux. La un pret mai mare iti fura mai repede “energia existentei”, si iti da iluzia ca nu poti trai fara ei. Un alt leac ar fi ca toti sa votam mereu orice, chiar si cea mai mica lege. Asta nu ar rezolva complet problema, dar ne-ar da un ragaz sa ne incarcam bateriile, si le-ar da mai mult de lucru asa-numitilor politicieni.
Deci pastrati-va energia si nu va mai lasati pe mana “curvelor de lux” din societatea noastra.

“Viata este frumoasa daca n-o traiesti”
Asta iti vine in minte in clipe care incepi sa umbli ca un somnambul pe strazile existentei noastre. Spun somnambul, pentru ca toti dormim majoritatea timpului, rareori ne mai trezim pentru cateva clipe, si atunci ca sa ne intoarcem pe partea ceallata.
“Sforaielile” celor din jur imi tulbura mereu somnul meu linistit, iar cateodata ma trezeste chiar sforaitul meu, si ma intreb cum a fost posibil sa adorm asa de adanc. Cand ma uit in jur imi dau raspunsul singur: existenta societatii in care traim. Societatea nu ne doreste “treziti”, nici macar sa avem un somn linistit nu-i convine. Ei ii plac “sforaitorii”. In concluzie suntem o natiune de “sforaitori”. Asa de adormiti suntem incat nu mai auzim nimic din jur. Nici plansul naturii care pe zi ce trece este pe cale de disparitie, dar nici plansul trupului nostru, care tipa de durere, fiin dobligat sa se adapteze poluarii care altereaza existenta sa.
Daca as fi fost intrebat la nastere ce imi doresc toata viata, as fi zis ca un somn asa de adanc incat nici cand mor sa nu ma trezesc. Dar soneria constiintei nu-mi da pace. Din cand in cand imi da trezirea, si ma uit neputiincios in jur si ma intreb ce as putea face.Si societatea imi da raspunsul. Trebuie periodic sa pun ceasul constiintei sa sune, dar nu la ore fixe, pentru ca il oprim si ne intoarcem pe partea cealalta.
Somnul este asa de dulce, de ce am dori sa ne trezim?