Văd zilnic multe feţe…majoritatea mult prea obosite pentru ritmul alert in care se scurg clipele prezentului…atat de obosite incat iţi piere curajul sa le mai observi. Astăzi, spre exemplu, si eu m’am simţit la fel de obosită…nu pot spune din ce cauză pentru nu ştiu…pur şi simplu…m’am trezit dimineaţa, că deh, trebuia să merg la servici( cine’o mai fi inventat si sistemul ăsta ?), m’am uitat în oglindă…hmmm…aceeaşi faţă…nimic nou… mi’am băut cafeaua, m’am imbrăcat, am chemat un taxi(din comoditate), şi hai la muncă…nu la întins mâna!…cobor in grabă scările, cât p’aci sa îmi rup gâtul pentru că femeia de servici tocmai spălase scările…cu toate astea o văd, îi spun plină de bunăvoinţă “Bună dimineaţa”!, îmi răspunde, mormăind ceva printre dinţi, şi mă îndrept către taxi… îl salut respectuos şi pe taximetrist, îi comunic destinaţia la care doream să ajung, se intoarce către mine şi îmi aruncă o privire de parcă ia’ş fi spus cel mai urât lucru…în fine, porneşte aparatul de taxat si pleacă mormăind la rândul lui ceva care mie mi s’a parut a fi o înjurătură…nu ştiu dacă îmi era adresată, dar mi’am zis că nu e bine să bag în seamă toate prostiile…pe drum am întâlnit’o pe una dintre colegele mele de muncă…l’am rugat pe taximetrist să oprească ca să o luăm şi pe ea cu noi şi iar mi’a arucat o privire ca cea de mai înainte…cu ce i’oi fi greşit oare? În fine, se urcă şi colega mea, mult mai în vârstă decât mine, şi începe să povestescă de una de alta…taximetristul în tot acest timp se mai trezea din când în când înjurand câte un şofer, ba chiar şi pe colegii săi din trafic, sau chiar şi semaforul…că de ce nu funcţionează cum vrea el?…ce el stă după toate semafoarele…după care urmă iar un şir lung de înjurături…în sfârşit ajungem la destinaţie…mi s’a părut o veşnicie…îi întind taximetristului o bancnotă de 10 lei noi şi aştept să’mi dea restul…se tot caută prin buzunare şi într’un final gaseşte nişte bani, spunându’mi totuşi că nu are 1 leu ca să îmi dea tot restul…îi spun că nu face nimic, fiind deja obişnuită cu acestă practică a taximetriştilor…îi închid portiera şi când traversam pe trecerea de pietoni, am realizat că în componenţa cuvântului “taximetrist” se află cuvântul “trist”…deci iată explicaţia mea naivă la comportamentul aproape general al acestei categorii de oameni…of, am ajuns şi la muncă…şi ca tot românul care se respectă încep ziua de muncă cu o cafea şi o ţigară, la care se mai adaugă şi o bârfă mică… cu chiu cu vai decidem să ne apucăm de treabă…nu ne apucăm bine de treabă că deja este timpul pentru o nouă pauză…de data acesta decid să rămân pe baricade şi continui munca…în fine, nu stau acum să povestesc ziua mea de la muncă…ar fi plictisitor…sau poate o voi face dar cu altă ocazie…măcar de s’ar întâmpla ceva deosebit care să merite povestit…şi uite aşa vine şi ora de plecare de la muncă…îmi iau la revedere de la fete şi îmi spun că am scăpat şi azi…of…ce zi obositoare…au mai fost câteva feţe obosite pe care le’am întâlnit în drum, dar sincer am obosit şi eu ca să mai stau acum să povestesc…Un singur lucru aş mai vrea să spun, aşa ca de încheiere…oameni buni sau mai puţin buni, lăsaţi’o doamne iartă’mă de “oboseală”, că se transmite mai ceva ca viruşii…şi uite…m’am molipsit şi eu…fir’ar să fie de treabă…

Vă salută cu respect, coautoatea acestui blog, cea mult prea obosită…Deisha

Despre autor

Denisa a scris 8 articole pentru noi.

I let the world to speak for me... I let the life to speak for me... I let the love for all of YOU to speak for me...

Share Button

Comentariile sunt oprite.