RaaVi | Social Media

Archive for the ‘Viata’ Category

Image by /\/\ichael Patric | {via Flickr}

In scurt timp voi face doua luni de cand sunt in Amman in Iordania.

‘De ce’, ‘pentru ce’, nu au importanta, dar experienta obtinuta in aceste doua luni da.

Aici m-a frapat ca nu am auzit vaietele si pesimismul de la noi din tara, ceea ce era de asteptat, avand alta cultura. Oamenii gandesc altfel, poate educatia si experienta diferita isi spun cuvantul.

Asta nu inseamna ca nu sunt probleme, sau traiul este usor. As spune ca din contra sunt multe motive ca oamenii sa se planga si sature de viata grea de aici. Dar poate oamenii s-au adaptat la modul de viata, si isi accepta soarta fara sa viseze la imbogatire peste noapte, sau cum sa faca sa dea un tun si apoi sa stea linistiti (sau nu).

Primul lucru care te loveste in moalele capului cand discuti cu un localnic este ca te avertizeaza sa nu ai incredere in arabi (implicit in el insusi, din moment ce si el e aceeasi natie).

De ce:

De fapt acestea sunt intalnite peste tot in lume mai mult sau mai putin. In timp observi ca unii sunt oameni de treaba, altii nu. Totusi ei te avertizeaza inainte, nu asa cum e la noi, si anume ca iti dai seama dupa ce te-a afectat intr-un fel sau altul un asa zis prieten.

Read the rest of this entry »

Nu-i asa ca si voi aveti zile oarbe, in care nu aveti chef de nimeni si de nimic? Zile in care va cuprinde o lene de va doare, vorba cantecului? Desi se spune ca lenea este un pacat, uneori e asa de bine sa pacatuiesti… sa nu faci nimic… daca ar fi posibil sa pui pauza si creierului si gandurilor… Dar de cele mai multe ori cand am zile fara chef, mi se intampla sa fiu deranjata din lenea mea, fie de un telefon, fie de un vecin. Si uite cum ziua mea oarba devine chioara… si din chioara… clarvazatoare…
Sunt zile in care as dori sa ma odihnesc, mai bine zis sa lenevesc, si ori de cate ori imi fac astfel de planuri, ceva sau cineva intervine sa mi le strice. Spre exemplu, acum cateva zile, dupa ore in sir petrecute la birou, peste program, mi-am spus ca trebuie neaparat sa-mi fac rost de o zi oarba… Zis si facut, numai ca socoteala de acasa rareori se potriveste cu cea din targ… Sa va spun si de ce… Imi propusesem sa ma trezesc undeva pe la ora 10, 11, dimineata, numai ca uitasem sa anulez alarmele de la telefoane (am trei, pe care, ca sa fiu sigura ca ma trezesc, le pun sa sune la ore diferite pe fiecare de 2, 3 ori… imaginati-va ce simfonie). Ma trezesc cu nervi ca am uitat sa anulez alarmele, le opresc pe toate, si pun capul inapoi pe perna in speranta ca voi adormi la loc, (era totusi 6:30). Am adormit la loc ce-i drept, dar nu pentru mult timp pentru ca la ora 7:15 minute a inceput sa cante radioul, si el programat sa faca galagie… Ma trezesc, caut buimaca telecomanda de la combina, o opresc si ma bag inapoi in pat… nici de-a naibii nu vroiam sa ma dau jos, doar era ziua mea oarba… Reusesc cu chiu cu vai sa adorm, ba chiar am si visat ( multi chinezi, ce sa insemne oare? ), iar dupa vreo 40 de minute, aud cum suna in disperare interfonul… nu ma ridic prima data, sperand ca oricine ma cauta, va pleca. Ti-ai gasit? Interfonul suna iar, si de data asta m-am vazut nevoita sa ma dau jos din pat sa raspund… si… raspund… era un amarat de curier cu pliante publicitare… si taman la mine a gasit sa sune… of… deja ziua mea de lene era distrusa… Asta e, mi-am zis, o sa lenevesc mai tarziu. Bineinteles ca nu a fost asa, pentru brusc m-a apucat cheful de curatenie, dupa care, ca sa inchei ziua de lene cu brio, am pus la cuptor o prajitura, din care nu prea am apucat sa mananc, oricum. De acum incolo, m-am hotarat, nu-mi mai fac planuri de lenevit, ca nu merge, asa ca o sa imi fac planuri de facut treaba, prajituri, curatenie, poate asa o sa imi iasa, si o sa am si eu ziua mea speciala de lenevit…

Sunt sigura ca majoritatea va veti gandi ca voi vorbi despre sex…ei bine, NU!!!Poate cu alta ocazie…sa ne cunoastem mai bine…
De data aceasta vreau sa vorbim despre diferentele dintre “ei” si “ele”…Nu cu foarte mult timp in urma am participat la o discutie, asa ca intre adulti, la care au participat aproape in egala masura si “ei” si “ele”. Plecand de la o gluma pe care o “ea” a incercat sa o faca, intreband un barbat care este diferenta dintre un barbat si o femeie (si raspunsul banuiesc ca il cunoasteti, daca nu, contactati-ma), s-a ajuns la discutii foarte aprinse. Initial nu am vrut sa iau parte la aceste discutii, dar fara sa vreau am fost “varata” in mijlocul lor. I-am asculat pe fiecare in parte, dar nu pot spune ca am aflat ceva nou. E clar! Diferentele intre “ei” si “ele” au existat de la inceputul existentei omenirii, exista si vor exista in continuare, acestea fiind nenumarate. Este adevarat ca nu putem pune etichete, pentru ca diferentele intre noi oamenii, fara sa conteze sexul, se nasc din diferite motive, precum educatie, religie, societate, mentalitate, prejudecati, experienta de viata, modul de a reactiona, destin, etc. As putea vorbi despre aceste diferente la nesfarsit, incepand cu Adam si Eva si pana in zilele noastre, pentru ca este adevarat ca evolutia noastra ca specie a adus de fiecare data schimbari majore, dar tot eu ma intreb, ce rost ar avea? Incercand sa gasim diferentele intre sexe, uitam de fapt ca sunt trei lucruri majore care ne aseamana si care nu tin seama de “masculin” sau “feminin”, pentru ca in FINAL toti Ne Nastem, Traim si Murim!!!

Mi s-a intamplat deseori sa dau peste astfel de oameni, si sunt sigura ca si voi, de multe ori , i-ati intalnit. Din pacate pentru ei, i-am “ghicit” de fiecare data!
Ma enerveaza la culme cand cineva e in stare sa iti pupe si negrul de sub unghii, doar ca sa obtina ceva de la tine. Si mai rau e atunci cand desi le dau semne ca nu asta e modalitatea prin care vor obtine ceva, continua in prostia lor sa insiste. Ca sa ma intelegeti mai bine, trebuie sa va spun ca lucrez (momentan) intr-un mediu in care am de a face cu toate categoriile de oameni, fie ei mai informati, sau mai putin informati, mai bogati, sau dimpotriva, saraci. Interesant este cum aproape de fiecare data gasesc tot felul de scuze, de motive…De obicei, majoritatea lasa lucruri importante, pe ultima suta de metri, si se asteapta ca tu sa le rezolvi problemele cat mai repede, iar cand le atragi atentia ca ar fi trebuit sa vina din timp, incep cu milogeala sau cu pupatul in cele mai intime locuri…lol. Ei, bine in astfel de momente simt ca iau foc, dar cu toate astea ma controlez, nu de alta dar nu imi place sa jignesc, chiar daca deseori sunt ironica cu apropiatii mei.
Din pacate, tarisoara asta a noastra, numita in continuare Romania, este plina de astfel de specimene, pe care le gasesti chiar si acolo unde te astepti mai putin. Si mi se pare ca mai grav este ca exista persoane care astepta linguselile si pupaturile in fund, nefacand diferenta intre un compliment gratuit si o linguseala scumpa, pentru ca daca nu ati aflat pana acum, va spun eu, linguselile costa, asa ca incercati sa nu le “cumparati”.

English

De cativa ani incoace auzim din ce in ce mai des aceasta expresie” secolul vitezei”. Dar ce intelegem oare prin aceasta denumire pretentioasa?
Eu, spre exemplu, observ in fiecare zi “graba oamenilor”. Nimeni nu mai are rabdare, toti doresc ca totul sa se rezolve cat mai repede. Pur si simplu nu ne mai ajunge timpul si oricat am incerca sa gonim din ce in ce mai tare in cursa aceasta cu timpul, la final suntem invinsi! Se pare totusi ca nu intelegem acest lucru din moment ce nu facem altceva decat sa “alergam” necontenit, ca si cum “intalnirea finala” ar fi una fericita.
Din pacate nu realizam ca in “graba “noastra uitam sa ne facem timp pentru lucruri care conteaza cu adevarat: sa zambim, sa spunem” multumesc” din inima, sa ne gandim la ceilalti, sa visam, sa spunem “te iubesc”, sa ne bucuram sincer…
E timpul sa va faceti TIMP pentru ceea ce conteaza cu adevarat!